Calea Dorobanti 116-122, Sector 1 - Bucuresti psihoterapeut@oanatenea.ro

Bullying – fenomen problemă!

Bullyingul este o experiență care produce incredibil de multă suferință!

Bullyingul reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, este un fenomen de excludere socială și de hărțuire.

Locurile unde acesta are loc sunt de obicei curtea școlii și sala de clasă, iar făptașii sunt elevii. Victimele spun adesea că au fost supuse hărțuirii vreme îndelungată. Ani de zile, ei au fost obligați să meargă în fiecare dimineață în cușca leului. Momentele cele mai grele erau pauzele și sfârșitul orelor de școală: în pauze era recomandat să stea aproape de paznic, iar după școală opțiunile erau fie să dispară cât mai repede, fie să se ascundă mult timp la toaletă, până când plecau toți ceilalți. Vă sună cunoscut?

Este extraordinar de greu să dovedești bullyingul. Făptașii știu foarte bine când să se retragă și cum să-și facă răutățile nevăzute în fața profesorilor. Cei hărțuiți se rușinează adesea de faptul că nu sunt acceptați de ceilalți, și se tem, pe bună dreptate, să nu-și înrăutățească situația “pârând”. Ei rămân cu senzația că e o situație fără ieșire și cu convingerea că trebuie să se supună. Oamenii care au fost hărțuiți intensiv se simt neinteresați și insuficient de buni pentru a fi acceptați.

Ceea ce doresc să evidențiez este faptul că noțiunea de bullying sau de agresor intimidant poate fi și o strategie de coping, o modalitate de a face față unor emoții sau evenimente neplăcute la un moment dat. Atunci când ne simțim devalorizați, adoptăm un comportament deosebit de autoritar și de arogant și reacționăm repede cu agresivitate. Întotdeauna însă, obiectivul este de a controla o situație în care ne simțim, de fapt, nesiguri și mici.

Mulți dintre oamenii care au avut o copilărie în permanență amenințați și confruntați cu violența, au mai târziu tendința de a recurge ei înșiși la un comportament negativ. Atacul este cea mai bună apărare. Ei preferă să lovească, decât să fie loviți. În cazul lor, este tipic un comportament calculat care urmărește exercitarea violenței fizice sau verbale pentru a-i intimida pe ceilalți și pentru a obține astfel controlul asupra situației.

Uneori, victima devine, la un moment dat, agresor.

Oana

De ce femeile “cuminți” sunt atrase de băieții “răi”?

Atributul de “rău” implică ceva tabu, ceva ceea ce nu ai voie să faci în mod normal. Acest atribut pare destul de atractiv pentru unele femei. Când spun unele femei, mă refer la acele femei care afișează instabilitate emoțională, sunt mai fragile, auto-distructive, obișnuiesc să se angajeze în relații de tip push-pull (atunci când vreau eu, nu vrei tu sau invers) și sunt hiper sexualizate.

Să-l luăm ca și exemplu pe Christian Grey, personajul care a făcut furori în vestita carte 50 Shades of Grey (apoi și filmele). Acest personaj este din start atractiv, deoarece deține anumite atribute : succes, bogăție, putere și este acaparant. Indiferența sa și lipsa de empatie denotă că nimic nu-l poate atinge, astfel fiind văzut un om puternic, o persoană cu multe opțiuni. Sună bine, nu?

Aceste femei se identifică proiectiv (părțile rele și părțile bune ale Se-ului sunt proiectate în obiectul extern ) cu acest tip de bărbat pentru că el pare un personaj rău  și atractiv. Atracția și lupta cu atracția cauzează acești băieți răi și îi provoacă să acționeze în consecință. Dacă femeia are nevoie ca bărbatul să fie rău, precum Grey (comportament fizic și emoțional abuziv), și el nu este, aceasta răspunde cu rană narcisică* și furie narcisică provocându-l și manipulându-l ca să fie un “bad boy”. Ei preiau controlul complet, chiar și fizic.

*Rana narcisică își are adesea originea în excesiva presiune de a avea succes. Lipsa unei capacități empatice autentice, precum și o educație centrată pe ideea de succes, trezesc o foame insațiabilă de valorizare: copilul nu-și poate încredința emoțiile reale unei persoane de încredere, nu are un mediu cu care să rezoneze și nici parteneri cu care să se confrunte, ceea ce duce la nesiguranță și însingurare.

Ele asociază iubirea cu suferința. Când o fată bună este rănită de un băiat rău, aceasta asociază suferința cu una mai veche provocată, probabil, de un părinte. Un părinte care a folosit aceași putere asupra ei cândva. De cele mai multe ori, aceste femei sunt fiice de mame narcisice care le-au provocat un abuz și o traumă. Atunci când un copil devine o prelungire a sinelui părintelui său, el recepționează mesajul: “nu fi cel care ești, fii cel de care am eu nevoie”. Aceștia nu se simt iubiți pentru ceea ce sunt și dezvoltă din loialitate un “sine fals”, adică narcisic.

Ca și încheiere, de reținut, “sinele” pe care îl prezentați în relații este, de fapt, o proiecție a relațiilor cu îngrijitorii primari (părinți, bunici, etc).

Oana